2 definiții pentru meidean


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

meidean sn vz maidan

MEIDEAN s. n. 1. (Mold., Ban.) Teren deschis, loc viran situat în interiorul sau la marginea unei localități, folosit ca arenă sportivă, loc de luptă, loc de plimbare etc. A: Ca și un împărat cînd are ședea la un meidean înainte căruia are alerga voinicii, unii la halcă, alții la sigeată. VARLAAM. Nu i-au lipsit gîndul ... că de m-a scoate la meidean, ori a scoate ceva de la mini, ori ba. H 1771, 92r. Aheleu au poftit pe viteazul I<c>toru să și lovască cu dînsul la meiden. IT 1778, 9r; cf. M. COSTIN; N. COSTIN; CANTEMIR, HR. ◊ Fig. Că precum am petrecut amîndoi desimea tinereților, așea voĭu ca la un loc să ne odihnim amîndoi, în meidianul neted al bătrînețelor. NCCD, 372. C: Mĕjdan. AC, 352. // Cf. C 1737, 38r. 2. (Mold.) Moment favorabil, ocazie prielnică. Aflase meidean și vremi a grăi rău de boieri. N. COSTIN. 3. (Mold.) Șes. Că meidian foarte mare șes, care era atun<ci> pămîntu viu, astădzi ĭaste Marĭa Moartă. NCCD, 301. Variante: măidan (AC, 352), meidan (M. COSTIN; CANTEMIR. HR,; C 1737, 38r), meiden (IT 1778, 9r), meidian (NCCD, 301, 372). Etimologie: tc. meydan. Cf. a l c a m.

Intrare: meidean
meidean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.