2 definiții pentru megalodont (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MEGALODONT, -Ă I. adj. cu dinții mari. II. s. n. pl. lamelibranhiate herodonte fosile cu cochilia groasă, având pe fiecare valvă doi dinți groși. (< engl. megalodont)
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
MEGAL-, v. MEGALO-. □ ~andru (v. -andru), adj., cu stamine mari; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., macroencefalie*; ~odont (v. -odont), adj., s. n. pl., 1. adj., Cu dinții mari. 2. s. n. pl., Lamelibranhiate heterodonte cu cochilie groasă și echivalvă, avînd pe fiecare valvă cîte doi dinți cardinali mari; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., mărire congenitală a diametrului globului ocular; ~opsie (v. -opsie), s. f., tulburare a vederii, care constă în impresia de mărire a obiectelor.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
megalodont, megalodontesubstantiv neutru
- 1. Lamelibranhiate herodonte fosile cu cochilia groasă, având pe fiecare valvă doi dinți groși. MDN '00
etimologie:
- megalodont MDN '00