meci⁴ [At: CIHAC, II, 180 / V: măci, mici, moci / Pzi: ~cesc / E: srb mečiti, ucr мочити] (Reg) 1 vr (D. fructe) A se strica din cauza unei boli. 2 vr (D. fructe) A se strivi. 3 vr (D. fructe) A se bate. 4-5 vt (Pex; c. i. oameni, animale sau părți ale corpului lor) A bate (foarte tare).

mici² v vz meci⁴

mecésc v. tr. (sîrb. mečití, a apesa). Olt. Izbesc, lovesc, bat (vorbind de merele căzute, de vitele lovite ș. a.). V. pĭersic 2.

meci (-cesc, -it), vb. – (Olt.) A zdrobi, a strivi fructele. Sb. mečiti „a apăsa” (Scriban).

MECI vb. v. atinge, bate, lovi, strivi, zdrobi.

meci¹ s.n. I (sport) 1 dispută, întâlnire, întrecere, joc, partidă. Un jucător a fost accidentat la umăr în timpul disputei amicale dintre cele două echipe de fotbal. 2 meci nul = scor alb. Singura șansă de calificare a echipei este să câștige sau să facă meci nul. II fig. 1 concurență, întrecere, luptă, rivalitate. Să uităm pentru un timp de meciul dintre noi și să ne gândim cum putem rezolva, împreună, această situație de criză. 2 (fam.) v. Altercație. Animozitate. Ceartă. Ciocnire. 3 Coliziune. Conflict. Contentiune. Dezacord. 4 Dezbinare. Diferend. Discordie. Discuție. Disensiune. Dispută. Divergență. Duel. Fricțiune. Gâlceavă. Încontrare. Învrăjbire. Litigiu. Neînțelegere. Război¹. Scizură. Vrajbă¹. Zâzanie.

meci vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. STRIVI. ZDROBI.