MAYA¹, maya, s. m. și f., adj. 1. S. m. Numele unei vechi populații indiene din America Centrală. 2. Adj. Care aparține populației maya (1), care se referă la această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limba indiană americană vorbită de această populație. – Din fr., sp. maya.

maya¹ [At: DEX² / E: fr, sp maya, rs майя] 1 sms Veche populație indiană din America Centrală. 2 sms Limbă indiană americană vorbită de populația maya (1). 3 ain Care aparține populației maya (1). 4 ain Referitor la populația maya (1).

MAYA s. m., adj. invar. 1. S. m. Nume al unei vechi populații indiene din America Centrală. ♦ Limba indiană americană vorbită de această populație. 2. Adj. invar. Care aparține populației maya (1), care se referă la această populație. – Din fr., sp. maya, rus. maĩia.

!maya³ (nume etnic) (cuv. amerind.) adj. invar. (indigeni ~), s. m. și f. (dar: Imperiul Maya s. propriu n. art.)

!maya¹ (nume etnic)adj. m. și f., s. m. și f., pl. maya

MAYA¹ (< fr., sp.) subst., adj. 1. Subst. Denumire a triburilor de amerindieni din America Centrală, care vorbesc limba maya; azi puțin numeroși (c. 2 mil.), sunt regrupați în principal în Yucatán (Mexic). Fondatori ai unei civilizații precolumbiene (v. precolumbian) foarte evoluate, ce acoperea teritoriul actualelor state Mexic, Guatemala, Honduras și Belize, ale cărei origini urcă până în sec. 4 î. Hr. Se disting două mari perioade: Vechiul Imperiu (320-987) și Noul Imperiu (987-1697), care sunt urmarea unei perioade zisă „formativă” (sec. 4 î. Hr.-4. d. Hr.). Apogeul acestei civilizații a fost atins în sec. 7-9; principalele așezări: Chichén-Itza, Copan, Mayapán, Uxmal, Tikal. 2. Subst. (LINGV.) Limbă a populației maya (1), vorbită și astăzi de unii locuitori din pen. Yucatán. 3. Adj. Artă maya v. artă precolumbiană.

MAIA³ subst., adj. v. maya¹.