MAUR, -Ă, mauri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte din populația care locuia în Antichitate în nord-vestul Africii; persoană făcând parte din populația arabă care a cucerit în Evul Mediu nord-vestul Africii și o parte a Spaniei. 2. Adj. Care aparține maurilor (1), privitor la mauri; mauresc, moresc. [Pr.: ma-ur] – Din lat. Maurus, germ. Maure, fr. maure.

MAUR, -Ă, mauri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte din populația băștinașă care locuia în antichitate în nord-vestul Africii; persoană făcând parte din populația arabă care a cucerit în evul mediu nord-vestul Africii și o parte a Spaniei. 2. Adj. Care aparține maurilor, privitor la mauri; mauresc, moresc. [Pr.: ma-ur] – Din lat. Maurus, germ. Maure, fr. maure.

*máur, -ă s. și adj. Locuitor indigen din Mauritania (nordu Africiĭ). Adj. Mauresc: stil maur. – Se confundă une-orĭ cu Arab.

maur adj. m., s. m., pl. mauri; adj. f., s. f. maură (desp. ma-u-), pl. maure

maur adj. m., s. m., pl. mauri; adj. f., s. f. maură (ma-u-), pl. maure

maur, -ă adj., s.m. I adj. 1 (în Antic.) mauresc, <înv.> moresc, moric. În nordul Africii sunt multe vestigii ale culturii și artei maure. 2 (în Ev. Med., în apusul Europei) arab, sarazin, <înv.> sărăcinesc. Armele maure erau de temut. 3 mauritan. Triburi maure trăiesc în Mauritania. II s.m. (în Ev. Med., în apusul Europei) arab, sarazin, <rar> negritean, <înv. și pop.> arap. Maurii locuiau în apusul Europei.