7 definiții pentru matronimic (nume)
Explicative DEX
MATRONIMIC, -Ă, matronimici, -ce, adj., s. n. (Nume, sufix) care se referă la matronime. – Din it. matronimico.
matronimic, ~ă sn, a [At: PUȘCARIU, L. R. I, 302 / Pl: ~ici, ~ice / E: it matronimico] 1-2 (Nume de familie) care derivă dintr-un nume propriu sau dintr-un apelativ de genul feminin Si: matronim (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MATRONIMIC, -Ă adj., s.n. (Nume) care derivă din numele mamei; matronim. [Cf. it. matronimico].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
matronimic2 (desp. ma-tro-) s. n., pl. matronimice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*matronimic2 (ma-tro-) s. n., pl. matronimice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Sinonime
matronimic s.n. (lingv.) matronim.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
Tezaur
MATRONÍMIC, -Ă adj. (Și substantivat, n.) (Nume de familie) care derivă dintr-un nume propriu (sau dintr-un apelativ) de genul feminin. Numiri ca Apreotesii, . . . Stăniloaie sau Mărtoiu arată rolul important al matronimicelor în onomastica noastră. PUȘCARIU, L. R. I, 302. - Pl. : matronimici, -ce. – Format după patronimic. – Cf. it. m a t r o n i m i c o.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: ma-tro-
| substantiv neutru (N2) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
matronimic, matronimicăadjectiv matronimic, matronimicesubstantiv neutru
- 1. (Nume, sufix) care se referă la matronime. DEX '09 DNsinonime: matronim
etimologie:
- matronimico DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.