MASTIGO- „flagel, filament, flagelat”. ◊ gr. mastix, igos „bici” > fr. mastigo-, germ. id. engl. id. > rom. mastigo-. □ ~desmoză (v. -desmoză), s. f., legătură fină dintre mastigozomii aparatului cinetic, la flagelate; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunza în formă de filament; ~fore (v. -for), s. n. pl., clasă de protozoare cu flageli, din care unele au cromotofori cu clorofilă; ~nemă (v. -nemă), s. f., prelungire apicală sau laterală a flagelilor; ~spor (v. -spor), s. m., spor înzestrat cu un flagel; ~zom (v. -zom), s. m., corpuscul situat la baza flagelului.