5 definiții pentru marsupial (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

marsupial, ~ă i [At: COBÎLCESCU, G. 77/19 / P: ~pi-al / V: (nob) ~suip~ / Pl: ~ e / E: fr marsupial] 1 a (D. mamifere) Care se caracterizează prin faptul că femelele au o pungă ventrală în care își țin puii după naștere. 2 snp Ordin de mamifere care se caracterizează prin faptul că femelele au o pungă ventrală în care își țin puii după naștere. 3 sn Animal din ordinul marsupialelor (2).

MARSUPIÁL, -Ă I. adj. 1. (despre animale) a cărui femelă își poartă puii în marsupiu. 2. (anat.; despre organe) în formă de pungă. II. s. n. pl. ordin de mamifere cu marsupiu, din Australia. (< fr. marsupial)

*marsupiál, -ă adj. (d. lat. marsupium, pungă; vgr. marsýpion). Zool. Care are o pungă. S. n., pl. e. Un gen de mamifere care aŭ la pîntece un buzunar susținut de doŭă oase și în care îșĭ țin puiĭ de la naștere pînă cînd se maĭ măresc, ca canguru, sariga ș. a. V. mamifer.

marsuipial, ~ă sn, a vz marsupial

MARSUPIÁLE s.n. pl. Ordin de animale mamifere din Australia, ale căror femele au sub pântece o pungă în care își țin puii când sunt mici; (la sg.) animal din acest ordin. // adj. 1. (Despre animale) A cărui femelă își poartă puii în marsupiu. 2. (Anat.; despre organe) În formă de pungă. [Sg. marsupial, pron. -pi-a-. / < fr. marsupial, lat. marsupium, cf. gr. marsipion – pungă].

Intrare: marsupial (adj.)
marsupial1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marsupial
  • marsupialul
  • marsupialu‑
  • marsupia
  • marsupiala
plural
  • marsupiali
  • marsupialii
  • marsupiale
  • marsupialele
genitiv-dativ singular
  • marsupial
  • marsupialului
  • marsupiale
  • marsupialei
plural
  • marsupiali
  • marsupialilor
  • marsupiale
  • marsupialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marsupial (adj.)

  • 1. (Despre animale) A cărui femelă își poartă puii în marsupiu.
    surse: DN
  • 2. anatomie (Despre organe) În formă de pungă.
    surse: DN

etimologie: