9 definiții pentru marsupial (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

marsupial, ~ă i [At: COBÎLCESCU, G. 77/19 / P: ~pi-al / V: (nob) ~suip~ / Pl: ~ e / E: fr marsupial] 1 a (D. mamifere) Care se caracterizează prin faptul că femelele au o pungă ventrală în care își țin puii după naștere. 2 snp Ordin de mamifere care se caracterizează prin faptul că femelele au o pungă ventrală în care își țin puii după naștere. 3 sn Animal din ordinul marsupialelor (2).

MARSUPIAL, -Ă I. adj. 1. (despre animale) a cărui femelă își poartă puii în marsupiu. 2. (anat.; despre organe) în formă de pungă. II. s. n. pl. ordin de mamifere cu marsupiu, din Australia. (< fr. marsupial)

*marsupiál, -ă adj. (d. lat. marsupium, pungă; vgr. marsýpion). Zool. Care are o pungă. S. n., pl. e. Un gen de mamifere care aŭ la pîntece un buzunar susținut de doŭă oase și în care îșĭ țin puiĭ de la naștere pînă cînd se maĭ măresc, ca canguru, sariga ș. a. V. mamifer.

marsuipial, ~ă sn, a vz marsupial

MARSUPIALE s.n. pl. Ordin de animale mamifere din Australia, ale căror femele au sub pîntece o pungă în care își țin puii cînd sunt mici; (la sg.) animal din acest ordin. // adj. 1. (Despre animale) A cărui femelă își poartă puii în marsupiu. 2. (Anat.; despre organe) În formă de pungă. [Sg. marsupial, pron. -pi-a-. / < fr. marsupial, lat. marsupium, cf. gr. marsipion – pungă].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+marsupial (desp. -pi-al) adj. m. (șoarece ~), s. m., pl. marsupiali; adj. f. marsupia (pungă ~), pl. marsupiale

!marsupial (desp. -pi-al) s. n., pl. marsupiale

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARSUPIAL, -Ă adj., s. n. 1. Adj. (Despre unele mamifere) Care se caracterizează prin faptul că femelele au o pungă ventrală în care își țin puii după naștere. Aice se găsăsc urme de păsări, animale marsuipiale și batracene. COBÎLCESCU, G. 77/19, cf. LM. 2. S. n. (La pl.) Ordin de mamifere marsupiale (1); (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. Cf. BARCIANU, ALEXI, W. – Pronunțat: -pi-al. – Pl.: marsupiale. - Și: (neobișnuit) marsuipial, -ă adj., s. n. – Din fr. marsupial.

MARSUIPIAL, -Ă adj., s. n. marsupial.

Intrare: marsupial (adj.)
marsupial1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -pi-al info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marsupial
  • marsupialul
  • marsupialu‑
  • marsupia
  • marsupiala
plural
  • marsupiali
  • marsupialii
  • marsupiale
  • marsupialele
genitiv-dativ singular
  • marsupial
  • marsupialului
  • marsupiale
  • marsupialei
plural
  • marsupiali
  • marsupialilor
  • marsupiale
  • marsupialelor
vocativ singular
plural
marsuipial
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

marsupial, marsupiaadjectiv

  • 1. (Despre animale) A cărui femelă își poartă puii în marsupiu. DN
  • 2. anatomie (Despre organe) În formă de pungă. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.