marár, V. mărar.

mărar ssg [At: BIBLIA (1688), 768 716 / V: (înv) ~iu, (reg) mor~, morareu / E: cf ngr μαράθριον, μάραθρον, alb mëraj] 1 Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori galbene, folosită drept condiment (Anethum graveolens). 2 (Pfm; îe) A se băga în vorbă ca ~u-n ciorbă sau (rar) a se amesteca ca ~ul în bucate A interveni nepoftit în treburile cuiva. 3 (Îae) A participa nepoftit la o discuție. 4 (Reg; îc) ~iu-păsăresc Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori galbene și cu fructe lungi, colorate în galben și brun (Ferulago silvaltica). 5 (Reg; îc) ~u-porcului Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori galbene-deschis reunite în umbele mici (Peucedanum alsaticum). 6 (Reg; îc) ~u-ursului Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori mici, albe, situate la vârful tulpinii, cu fructe negricioase, aripate, ce crește pe stânci sau în regiunile de munte (Ligusticum simplex). 7 (Îae) Plantă erbacee umbeliformă, cu flori albe, dispuse în umbele mari, care crește prin locuri pietroase și în regiunile de munte (Peucedanum intermedium). 8 (Bot; reg; îae) Brioală (Meum mutellina). 9 (Bot; reg; îc) ~iul-cânelui Romaniță-puturoasă (Anthemis cotula). 10 (Bot; reg; îc) ~ul-câmpului Nemțișori-de-câmp (Delphinium consolida). 11 (Bot; reg; îc) ~iu-bălților Mărăraș (Oenanthe phellandrium). 12 (Bot; reg; îc) ~u-muntelui Asmățui sălbatic (Chaerophyllum hirsutum). 13 (Bot; reg; îc) ~iul-cel-tare Anason (Pimpinella anisum). 14 (Bot; reg; îc) ~iu-calului Odagaci (Saponaria officinalis). corectat(ă)

morar² s vz mărar

morareu s vz mărar

mărár (vest) și marár (est) m. ca plantă și n. ca marfă (ngr. maráthrion, dim. d. márathron și málathron, d. vgr. marathron și márathon, de unde și lat. marathrum; alb. maráĭ, măraĭă, vsl. molotrŭ. V. molotru). O plantă umbeliferă aromatică culinară (anéthum [saŭ peucédanum] gravéolens).