5 definiții pentru mandantă
Explicative DEX
MANDANT, -Ă, mandanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) pentru care se încheie un act juridic. – Din fr. mandant.
MANDANT, -Ă, mandanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) pentru care se încheie un act juridic. – Din fr. mandant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MANDANT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care dă cuiva împuternicirea să încheie acte juridice în numele său. /<fr. mandant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*mandánt, -ă adj. și s. (lat. mándans, -ántis). Cel care mandează, care dă cuĭva un mandat (o însărcinare) de a lucra în numele luĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
mandant adj. m., s. m., pl. mandanți; adj. f., s. f. mandantă, pl. mandante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mandant adj. m., s. m., pl. mandanți; adj. f., s. f. mandantă, pl. mandante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: mandantă
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
mandant, mandanțisubstantiv masculin mandantă, mandantesubstantiv feminin mandant, mandantăadjectiv
- 1. (Persoană) pentru care se încheie un act juridic. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- mandant DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.