NALBĂ (pl. -be) sf. 🌿 1 Plantă acoperită cu peri aspri, cu flori mari, roșii sau purpurii, rar albe, dispuse în fascicule axilare (Malva silvestris) (🖼 3305) ¶ 2 = CAȘUL-POPII ¶ 3 ~-DE-GRĂDINĂ sau ~-ROȘIE, plantă cu flori mari, simple sau învoalte, roșii, galbene, albe, violete sau pestrițe, dispuse în lungi spice terminale; originară din Orient, cultivată adesea prin grădinile noastre (Althaea rosea) (🖼 3304) ¶ 4 ~-MARE, plantă acoperită cu peri moi, cu rădăcina gălbuie și cărnoasă, cu frunze catifelate; are flori trandafirii sau albe, dispuse în fascicule la supțioara frunzelor; frunzele, florile și mai ales rădăcina plantei sînt întrebuințate în medicină ca emoliente (Althaea officinalis) (🖼 3306) ¶ 5 ~-MĂRUNTĂ sau ~-MICĂ = CAȘUL-POPII [lat. malva].

NALBĂ, nalbe, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia malvaceelor, care cresc spontan ori se cultivă ca plante decorative și medicinale. – Lat. malva.

NALBĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă ramificată, cu frunze palmat lobate și cu flori roșii, cu dungi negre. * ~- mare nalbă cu tulpina foarte înaltă, cu frunze păroase pe ambele părți și cu flori albe-roz. ~-de-grădină plantă erbacee cu tulpina erectă și înaltă, cu frunze zbârcite, dințate și cu flori purpurii; rujalină. [G.-D. nalbei] /<lat. malva

nalbă s. f., g.-d. art. nalbei; pl. nalbe

MALVA v. Romula.

MALVA L., NALBĂ, fam. Malvaceae. Gen originar din Asia și Africa, cca 32 specii, erbacee sau semitufe, anuale, bienale sau vivace. Flori (caliciu dublu, cel extern compus din 3 foliole libere și unite la bază cu caliciul intern) sesile sau pedunculate, în axa frunzei, divers colorate, solitare, în buchet sau ciorchine. Frunze lobate sau adînc-crestate. Fructe, achene zbîrcite.

CAȘUL-POPII s. (BOT.; Malva rotundifolia) (reg.) nalbă.

NALBĂ s. v. cașul-popii, salvie-albă.

NALBĂ s. (BOT.) 1. (Althaea rosea) (reg.) rujă, rujulină. 2. (Malva silvestris) (reg.) mălăuț, colăceii-babei (pl.).