malarină sf [At: ARVINTE, TERM. 156 / V: malarin sn, ~lerină, manolină, mălă~, mărălină / Pl: ~ne / E: cf it manalina ,, toporaș"] (Piu; reg) Topor cu gura lată, folosit la tăiatul crengilor de pe trunchiuri.

malarin sm vz malarină

malerină sf vz malarină

manolină sf vz malarină

mălărină sf vz malarină

mărălină sf vz malarină

MALARÍNĂ s. f. (Plutărit; regional) Topor cu gura lată, folosit la tăiatul crengilor de pe trunchiuri. Cf. ARVINTE, TERM. 154. - Pl.: ? – Și: malarín (A II 5 ; pl. malarine ib.) s. n.; mălărínă (A II 4), mărălínă (ib.), malerínă (VICIU, GL.), manolínă (ARVINTE, TERM. 155) s. f. – Cf. it. m a n a l i n a „toporaș, bărdiță”.

MALARÍN s. n. v. malarină.

MALERÍNĂ s. f. v. malarină.

MANOLÍNĂ s. f. v. malarină.

MĂLĂRÍNĂ s. f. v. malarină.

MĂRĂLÍNĂ s. f. v. malarină.