MALARÍNĂ s. f. (Plutărit; regional) Topor cu gura lată, folosit la tăiatul crengilor de pe trunchiuri. Cf. ARVINTE, TERM. 154. - Pl.: ? – Și: malarín (A II 5 ; pl. malarine ib.) s. n.; mălărínă (A II 4), mărălínă (ib.), malerínă (VICIU, GL.), manolínă (ARVINTE, TERM. 155) s. f. – Cf. it. m a n a l i n a „toporaș, bărdiță”.