maláĭ, V. mălaĭ.

măláĭ (vest) și maláĭ (est) n., pl. ĭe și urĭ (răd. mal, ca și’n vgerm. malan, azĭ mahlen, vsl. mlĭeti, melti, a măcina, mlatíti, a îmblăti: nsl. meljâj, mușteriŭ la moară; litv. malnos, meĭ, adică „pisat” apoĭ „pîsat, pasat”. D. rom. vine rut. maláĭ, meláĭ, turtă, malaĭ; ung. malé. Bern. 2, 34 și 35). Est. Meĭ (V. meĭ). Prov. Vrabia malaĭ visează (și calicu comîndare saŭ praznic), fie-care se gîndește la ceĭa ce-ĭ place maĭ mult. Turtoĭ, turtă făcută din făină de popușoĭ (în vechime de meĭ) și din făină de grîŭ. Vest. Făină de porumb (de popușoĭ). A-țĭ fi trăit traĭu, a-țĭ fi mîncat mălaĭu, a fi trăit, a te fi folosit de ceva cînd țĭ-a fost vremea, a-țĭ fi făcut datoria la timpu tăŭ, a nu maĭ fi la modă, a fi ĭeșit din curentu lumiĭ. Vest. Iron. Mălaĭ spoit, om blond (pin aluz. la spoĭala albă de pĭelm a turteĭ numite „mălaĭ”). Trans. (mălaĭe pl.). Holde de porumb.

mălai s.n. I 1 (ind. alim.) făină de porumb, <reg.> faină de păpușoi, gâf. Mămăliga se face din mălai. 2 (fin.; arg.) v. Avere. Avut¹. Bani (v. ban). II (bot.) 1 mălai-mărunt = Equisetum arvense; barba-ursului (v. barbă), coada-calului (v. coadă), mana-câmpului (v. mană), <rar> equisetum, <reg.> barba-sasului (v. barbă), brad, brădișor, coada-iepei (v. coadă), coada-mânzului (v. coadă), codâie, deznodățel, iarbă-de-cositor, mâță, mierea-ursului (v. miere), motan, motocel, mucul-curcanului (v. muc), nodățică, părul-porcului (v. păr), peria-ursului (v. perie), perie, perie-ursească, pujlă, rușinea-ursului (v. rușine), slăbănog, șirușliță, unterniță, ursancă, ursoaică¹; (art.) mălaiul-cucului = a Luzula pilosa; rugină, <reg.> horști, iarba-mlaștinii (v. iarbă), papură-flocoasă, părasin, păuniță, spetează; b Luzula campestris; <reg.> grâul-cucului (v. grâu). 2 (reg.) v. Porumb (Zea mays). 3 (reg.; și mălai-roșu) v. Mei (Panicum miliaceum). 4 (reg.; și mălai-tătăresc, mălai-turcesc) v. Mătură (Sorghum vulgare). III (la pl. mălaie; agric.; reg.) 1 v. Meiște. 2 (colect.) v. Porumb. Porumbiște.