magna cum laude lav [At: DEX / E: lat magna cum laude] Apreciere foarte bună pentru obținerea unui titlu universitar.

Magna Mater („Marea mamă”), denumire purtată de zeița Cybele.

MAGNA CHARTA LIBERTATUM, denumire a actului semnat de regele Angliei, Ioan Fără de Țară, la 15 iun. 1215. Impusă regelui de baronii, cavalerii și orășenii răsculați, M.C.L. stipula, în 63 de articole, limitarea autorității regale, care era trecută sub controlul marii nobilimi și garantarea de privilegii pentru participanții la răscoală.

Magna cum laude (lat. „Cu mare laudă”) – Formulă încetățenită aproape pretutindeni în universități. Se spune: a trece un examen magna cum laude, sau a obține o diplomă magna cum laude, adică în mod strălucit, cu notele maxime, cu succes deplin.

MAGNA CUM LAUDE [...] Tot cu ablativul se construiește și prepoziția cum, așa că greșesc profund cei care scriu (și ei sunt foarte mulți) magna cum laudae, în loc de laude. Nominativul acestui substantiv este, în latină, laus, genitivul e laudis, iar ablativul se termină în -e, deci laude. În mod surprinzător, chiar în DEX [1996], se scrie magna cum laudae (vezi p. 591, col. 2), iar cel puțin o dată, aceeași greșeală apare în Dicționar de lingviști și filologi români, București, Albatros, 1978 [...] – [Theodor Hristea, Latina și importanța ei pentru realizarea unei exprimări literare, www.unibuc.ro/eBooks/filologie/dindelegan/22.pdf]