maestru¹ sn [At: ȘTEFĂNESCU, C. 109 / Pl: ~re / E: it (libro) maestro] (Ctb; iuz) Cartea mare.

MAESTRU, -Ă I. s. m. f. 1. persoană cu calități excepționale și contribuții valoroase într-un anumit domeniu de activitate. ◊ creator al unei școli sau al unui curent. ♦ ~ al sportului = titlu care se acordă cuiva pentru merite deosebite într-o ramură sportivă. ◊ termen admirativ pentru un reprezentant ilustru al unei profesiuni intelectuale. 2. (în trecut) profesor de lucru de mână, de muzică, desen, gimnastică etc. ◊ nume dat antrenorilor din atletica grea (box, lupte, haltere). 3. titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase. ♦ ~ de ceremonii = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități. II. s. n. registru de contabilitate conținând conturile sintetice, în care se înscriu operațiile economice și financiare grupate după natura lor. III. adj. (mar.) cuplu ~ = cea mai lată parte a unei nave. (< it. maestro)

MAESTRU s. v. cartea mare.

MAESTRU s. (CONT.) cartea mare, registru de partizi.

MAÉSTRU¹ s. n. (Contabilitate; ieșit din uz) Cartea mare. Registrele ajutătoare... sînt următoarele. .. mîna curentă sau strața, cartea mare sau maestrul. ȘTEFĂNESCU, C. 109, cf. ȘĂINEANU, D.U., CADE. - Pl.: maestre. – Din it. [libro] maestro.