O definiție pentru măngăluit (s.n.)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măngăluít s. n.

Intrare: măngăluit (s.n.)
măngăluit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măngăluit
  • măngăluitul
  • măngăluitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • măngăluit
  • măngăluitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)