4 definiții pentru lățuit
Explicative DEX
lățuit1 sn [At: H IV, 139 / V: (reg) leț~ / Pl: ~uri / E: lățui1] Lățuială1 (1-2).
lățuit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: lățui1] 1 (Olt, d. cusăturile de mașină) Care are ață încurcată pe dedesubt. 2 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Brodat cu înflorituri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lățuit3, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: lățui2] (Olt) Care este prevăzut cu lați.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
lățui, lățuiesc, vb. IV (pop.) 1. a pune lețuri, șipci la o construcție. 2. a strânge în laț.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: lățuit
lățuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)