lăureasă sf [At: DR IV, 1080, 1552 / Pl: ~ese / E: ns cf lat laboriosa, fr laborieuse] (Csnp) Lucrătoare.

lăureásă¹, lăurese, s.f. Lucrătoare. – Lat. laboriosa (MDA).

lăureásă², lăurese, s.f. (mit.) Împărăteasă; probabil soția unui împărat legendar Lar (sau Ler): „Că asta nu e lăureasă, / Nice-mpărăteasă, / Da-i femeie mândră și frumoasă, / Dintre toate mai alesă” (Papahagi, 1925). – Din Lar, Laur + suf. -easă.

lăureasă¹, lăurese, s.f. – Lucrătoare. – Lat. laboriosa (MDA).

lăureasă², lăurese, s.f. – (mit.) Împărăteasă; probabil soția unui împărat legendar Lar / Ler sau Laur: „Că asta nu e lăureasă, / Nice-mpărăteasă, / Da-i femeie mândră și frumoasă, / Dintre toate mai alesă” (Papahagi, 1925; Strâmtura; descântec). – Din Lar, Laur + suf. -easă.