O definiție pentru lănțuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
lănțuire sf [At: HRISOVERGHI, A. 31/9 / Pl: ~ri / E: lănțui] 1 (Înv) Punere în lanțuri (2). 2-3 (Pop) Succesiune (în spațiu sau) în timp. 4 (Reg; pcf cu lățui2) Lățuială2 (1). 5 (Îvr) Legătură între lucruri, fapte, idei, procese sau însușirile acestora Si: relație.
Intrare: lănțuire
lănțuire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||