lănțui [At: MARCOVICI, C. 15/18 / Pzi: ~esc, (reg) lănțui / E: lanț + -ui] 1 vt (C. i. oameni) A lega cu lanțuri (1) prinse de membre în cătușe Si: a încătușa, a înlănțui. 2 vt (Fig) A stârni puternic interesul cuiva Si: a captiva, a fermeca, a subjuga. 3-4 vr (Înv) A se succeda (în spațiu sau) în timp. 5-6 vt (Olt; Mun; pcf lățui²) A lățui² (1-2).

lănțui vb. IV. I 1 tr. (înv. și reg.; compl. indică oameni condamnați, arestați etc.) v. Fereca. Încătușa. Înlănțui. Lega¹. 2 tr. (înv. și reg.; compl. indică obiecte) v. Înlănțui. 3 refl. (înv.; despre fapte, fenomene, momente ale zilei, ani etc.) v. Înșira. Înșirui. Perinda. Rândui. Succeda. Urma. II tr. fig. (înv.; compl. indică oameni) 1 (despre lecturi, spectacole etc.) v. Absorbi. Acapara. Captiva. Domina. Încătușa. Înlănțui. Preocupa. Solicita. Sorbi. Stăpâni. 2 v. Amăgi. Atrage. Captiva. Cuceri. Delecta. Desfăta. Fascina. Fermeca. Hipnotiza. Încânta. Înrobi. Magnetiza. Prinde. Răpi. Seduce. Subjuga. Vrăji.