lucind, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 201 / Pl: ~nzi, ~e / E: luci] (Rar) Care strălucește.

lucind, -ă adj. (astăzi rar) 1 (mai ales despre surse de lumină) v. Licăritor². Lucitor. Scânteietor. Sclipitor. 2 (despre aștri, despre luciul apelor sau despre metale, obiecte, suprafețe lucioase, pietre prețioase etc.) v. Briant. Licăritor². Lucios. Lucitor. Luciu². Scânteietor. Sclipitor. Strălucit. Strălucitor.