luător, ~oare [At: CORESI, EV. 344/1 / V: lăut~, luâtoriu, luot~, (înv) luotoriu / Pl: ~i, ~oare / E: lua] (Înv) 1 a (Udp „de”) Care primește. 2 a Hoț. 3 a (Îs) ~ în râs Batjocoritor. 4 a (Îc) ~-aminte Atent. 5 sm Sprijin. 6 sm (Reg) Cumpărător de vite. 7 smfp (Mar; în superstiții) Demoni. 8 sf Găleată.

LUĂTOR, -OARE, luători, -oare, adj. (Rar, în expr.) Luător în rîs = om care își bate joc de alții. Auzise că unii dintr-înșii sînt limbuți... luători în rîs și înfumurați. ISPIRESCU, L. 246.

luător m. cel ce iea.

luâtor, ~oare a vz luător

luotor^[1], ~oare a vz luător corectat(ă)

luotoriu, ~ie a vz luător

luător, -oare s.n., s.m., adj. I s.n. (înv.) luător de muc. Mucar. Mucarniță. II s.m. 1 (înv. și pop.) luător-aminte v. Cercetător. Observator; luător de seamă v. a Inspector; b Supraveghetor; c Cercetător. Observator; luător de socoteli v. a Controlor. Supraveghetor; b Inspector. 2 (fin.; înv.) luător de camătă v. Cămătar. Speculant. 3 (milit.; înv.) luător de sold v. Militar. Ostaș. Oștean. Soldat. 4 (înv.) luător în năimeală v. Arendaș. III adj. (med., med. vet.; înv.; despre boli) v. Contagios. Contaminant. Epidemic. Infectant. Infecțios. Molipsitor. Transmisibil.