lotri [At: ANON. CAR. / Pzi: ~resc / E: lotru] (Îvp) 1 vi A duce viață de lotru (1) Si: (pop) a tâlhări. 2-3 vr (A se face sau) a ajunge lotru (1).

lotri vb. IV. I intr. (înv. și pop.; despre oameni) 1 v. Tâlhări. 2 (în trecut) v. Haiduci. II tr. (compl. indică oameni; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „de”, care indică obiectul deposedării) v. Deposeda. Despuia. Jefui. Prăda. Spolia. Tâlhări.

LOTRI vb. (Ban.) A face hoții; a deveni lotru. Lotresk. Latrocinor. Lotresku-mĕ. Lotro fio. AC, 351. Etimologie: lotru + suf. -i. Vezi și lotrame, lotrie, lotru. Cf. jăcui, tîlhui.