lólă f., pl. e (V. lălîŭ). Munt. Mold. Iron. Femeĭe lălîĭe și urît îmbrăcată. Trans. Țață (epitet respectuos uneĭ surorĭ maĭ marĭ). V. lele.

LOLĂ s.f. (Ban.) Soră mai mare. Lola. Soror maior natu. AC, 351. Etimologie: cf. scr. lola.

lolă, lole, s.f. (reg.) femeie lălâie, urât îmbrăcată; țață.