6 definiții pentru liturghisire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
liturghisire sf [At: POLIZU / V: (înv) ~rgis~ / Pl: ~ri / E: liturghisi] (Înv) Oficiere a serviciului liturghiei (1).
liturgisire sf vz liturghisire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
liturghisì v. a citi liturghia.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
liturghisésc v. intr. (ngr. liturgó, aor. elîtúrgisa; vsl. liturgisati). Oficiez liturghia.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
liturghisi, liturghisesc vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face, a (se) oficia liturghia. [Var.: liturgisi vb. IV] – Din sl. liturgisatĭ (< gr. liturgo).
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
liturgisi vb. IV v. liturghisi.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: liturghisire
liturghisire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
liturgisire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||