2 definiții pentru leșuire
Explicative DEX
leșuire sf [At: (a. 1651) JAHRESBER. III, 177 / Pl: ~ri / E: leșui1] (Îrg) 1 Pândă. 2 Pândire.
aleșuire sf vz leșuire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: leșuire
leșuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
aleșuire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||