laș¹ s [At: L. ROM. 1962, 640 / Pl: ? / E: ger Lasche] (Rar) Piesă metalică de unire a două elemente ale unui ansamblu Si: eclisă¹ (1).

laș, lașă adj., s.m., s.f. fricos, poltron, <pop. și fam.> spală-linte, spală-poamă, spală-varză, <pop.> mișel, muierce, <fam.; iron. sau peior.) iepurilă, <înv.> codaci, <fig.; pop. și fam.; deprec. sau peior.) căcăcios, <fig.; fam.> eunuc, <vulg.> cacă-frică. Oamenii lași nu sunt agreați.