3 definiții pentru latron
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LATRON s. m. (în Roma antică) denumire dată hoților, sclavilor fugari sau soldaților care dezertau. (< lat. latrones)
LATRONES s.m.pl. (Liv.) Denumire dată hoților, sclavilor fugari sau soldaților care dezertau în Roma antică. [< lat. latrones].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
latron s.m. (în Roma antică) hoț, pungaș.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
Intrare: latron
latron substantiv masculin
| substantiv masculin (M201-es) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
| — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
| — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
latron, latronessubstantiv masculin
- 1. Denumire dată hoților, sclavilor fugari sau soldaților care dezertau în Roma antică. DN
etimologie:
- latrones DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.