2 definiții pentru latron (pl. -es)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LATRÓN s. m. (în Roma antică) denumire dată hoților, sclavilor fugari sau soldaților care dezertau. (< lat. latrones)

LATRÓNES s.m.pl. (Liv.) Denumire dată hoților, sclavilor fugari sau soldaților care dezertau în Roma antică. [< lat. latrones].

Intrare: latron (pl. -es)
latron (pl. -es) substantiv masculin
substantiv masculin (M201-es)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • latron
  • latronul
  • latronu‑
plural
  • latrones
genitiv-dativ singular
  • latron
  • latronului
plural
  • latrones
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)