lături vt [At: CIAUȘANU, V. / Pzi: ~resc / E: lături] 1-2 A spăla (prost) rufele.

LĂTURI¹ 👉 LATURE.

LĂTURI² sf. pl. 1 Apa murdară în care s’au spălat vasele de la bucătărie, rufele, etc.: îi plac cu deosebire ~le de la spălatul farfuriilor și tingirilor (I.-GH.) ¶ 2 iron. 🍽 Mîncare prost gătită, zeamă proastă: în locul acestor ~, vei face o ihnea cu ceapă (ALECS.); i se deșteptau în cap... cazarma cu lăturile de la cazan și cu ghionturile pe sub fălci (VLAH.) [lat. *lavaturae].

LĂTURI³ (-uresc) vb. tr. Olten. (CIAUȘ.) A spăla (rufele) în lături, în apă murdară.

lătúri, s.f., pl. 1. Apa în care s-au spălat vasele de bucătărie. 2. Resturi de mâncare muiate în apă, care se dau la animale: „Și, când le țâpa lături, spălături de vase, slăbănoacele să duceu de acolo” (Bilțiu, 1999: 174). – Probabil lat. lavatura „spălături” (Scriban, Șăineanu, DEX) sau din la "a (se) spăla (DEX).