O definiție pentru lăieț (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lăieț, ~iață [At: (a. 1753) IORGA, S. D. V, 326 / V: (reg) ~iete / P: lă-ieț / Pl: ~i, ~e / E: laie + -eț] 1-2 smf, a Lăieș (1-2). 3-4 smf, a (Pex) (Persoană) care are un aspect neîngrijit, o ținută dezordonată sau murdară. 5 sn (Reg; lsg; csc) Fire de cânepă nedezvoltată, rămase după recoltat Si: (pop) poghircă.

Intrare: lăieț (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăieț
  • lăiețul
  • lăiețu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • lăieț
  • lăiețului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)