8 definiții pentru lăbărțat lăbârțat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂBĂRȚÁT, -Ă, lăbărțați, -te, adj. 1. (Despre haine) Care și-a stricat forma, lărgindu-se prea mult; deformat. ♦ (Despre scris) Cu litere prea mari, nelegate între ele sau prea distanțate. 2. Fig. (Despre stil) Cu dezvoltări prea mari, lipsit de concizie, prolix, diluat. ♦ (Despre felul de a vorbi) Prea rar, tărăgănat. ♦ (Despre gesturi) Care arată lipsă de vioiciune, încetineală, lene. – V. lăbărța.

LĂBĂRȚÁT, -Ă, lăbărțați, -te, adj. 1. (Despre haine) Care și-a stricat forma, lărgindu-se prea mult; deformat. ♦ (Despre scris) Cu litere prea mari, nelegate între ele sau prea distanțate. 2. Fig. (Despre stil) Cu dezvoltări prea mari, lipsit de concizie, prolix, diluat. ♦ (Despre felul de a vorbi) Prea rar, tărăgănat. ♦ (Despre gesturi) Care arată lipsă de vioiciune, încetineală, lene. – V. lăbărța.

lăbărțat, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~bâr~ / Pl: ~ați, ~e / E: lăbărța] 1 (D. îmbrăcăminte, țesături) Care s-a lărgit în mod exagerat Si: (reg) lăbărțos (1). 2 (Pex; d. îmbrăcăminte, țesături) Deformat. 3 (D. trup, părți ale trupului) Care s-a umflat și atârnă Si: (reg) lăbărțos (3). 4 (D. convoaie, grupuri etc.) Care se întinde neregulat Si: (reg) lăbărțos (4). 5 (Fam; d. oameni) Care s-a întins în mod neplăcut Si: (reg) lăbărțos (5). 6 (D. scris) Cu litere prea mari și distanțate Si: (reg) lăbărțos (6). 7 (D. cărți, opere literare, stil) Lipsit de concizie Si: prolix, (fam) diluat, (reg) lăbărțos (7). 8 (Fig; d. gesturi, atitudini, stări de spirit) Necoordonat. 9 (Pex; fig; d. gesturi) Larg. 10 (Fig; d. strigăte, chiote etc.) Lipsit de vigoare Si: (reg) lăbărțos (8). 11 (Fig; d. vorbire, cântec) Tărăgănat. 12 (Reg; fig; d. oameni) Îngâmfat.

LĂBĂRȚÁT, -Ă, lăbărțați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Care și-a stricat forma, care s-a lărgit prea mult. V. deformat. Unul cu haine roase și lăbărțate. PAS, Z. I 151. ◊ Fig. Alt căruțaș, unul voinic, lăbărțat din picioare ca un rățoi. CAMILAR, N. II 321. Purta îmbrăcămintea de paiață, Pe-un trup de broască, slab și lăbărțat. LESNEA, I. 46. ◊ (Substantivat) Brațe voinice îl țineau zdravăn și lăbărțatul răcnea. CAMILAR, N. II 321. ♦ (Despre scris) Cu litere late, nelegate, prea distanțate. (Adverbial) În cîteva locuri, mîini fricoase au tras desenuri în fugă: un nas, sub care scrie lăbărțat «nasul lui Procopie». BASSARABESCU, S. N. 101. 2. Fig. (Despre gesturi) Lipsit de vigoare, moale, neprecizat. Un gest lăbărțat al mîinii, ca o făgăduială pentru viitor. ARDELEANU, D. 34. ♦ (Despre stil) Lipsit de conciziune, cu dezvoltări prea mari, umflat. ♦ (Despre felul de a vorbi) Rar, tărăgănat. Glasul muzical, răsfățat, puțin cam lăbărțat al Zoei lăsă un ecou îndelung în tăcere. DUMITRIU, N. 107.

LĂBĂRȚÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SE LĂBĂRȚA. 2) (despre scris) Care este neglijent și cu distanțe prea mari între litere. 3) (despre stil) Care se caracterizează prin amănunte de prisos. 4) (despre vorbire) Care este rar și monoton; tărăgănat. 5) (despre mers) Care este lipsit de eleganță; greoi și legănat. /v. a se lăbărța

lăbărțat a. 1. destins, moale, lăsat în jos: are gura lăbărțată PANN; 2. fig. destrămat: cu hăinuța lăbărțată PANN. [Alterat poate din răbălțat, destins (v. bălțit)).

lăbârțat, ~ă a vz lăbărțat


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂBĂRȚÁT adj. v. întins.

LĂBĂRȚAT adj. lărgit. (Haină ~.)

Intrare: lăbărțat
lăbărțat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăbărțat
  • lăbărțatul
  • lăbărțatu‑
  • lăbărța
  • lăbărțata
plural
  • lăbărțați
  • lăbărțații
  • lăbărțate
  • lăbărțatele
genitiv-dativ singular
  • lăbărțat
  • lăbărțatului
  • lăbărțate
  • lăbărțatei
plural
  • lăbărțați
  • lăbărțaților
  • lăbărțate
  • lăbărțatelor
vocativ singular
plural
lăbârțat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lăbărțat lăbârțat

  • 1. (Despre haine) Care și-a stricat forma, lărgindu-se prea mult.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deformat lărgit (adj.) întins (adj.) 4 exemple
    exemple
    • Unul cu haine roase și lăbărțate. PAS, Z. I 151.
      surse: DLRLC
    • figurat Alt căruțaș, unul voinic, lăbărțat din picioare ca un rățoi. CAMILAR, N. II 321.
      surse: DLRLC
    • figurat Purta îmbrăcămintea de paiață, Pe-un trup de broască, slab și lăbărțat. LESNEA, I. 46.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Brațe voinice îl țineau zdravăn și lăbărțatul răcnea. CAMILAR, N. II 321.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre scris) Cu litere prea mari, nelegate între ele sau prea distanțate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • (și) adverbial În cîteva locuri, mîini fricoase au tras desenuri în fugă: un nas, sub care scrie lăbărțat «nasul lui Procopie». BASSARABESCU, S. N. 101.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre stil) Cu dezvoltări prea mari, lipsit de concizie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: diluat prolix umflat
    • 2.1. (Despre felul de a vorbi) Prea rar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rar tărăgănat un exemplu
      exemple
      • Glasul muzical, răsfățat, puțin cam lăbărțat al Zoei lăsă un ecou îndelung în tăcere. DUMITRIU, N. 107.
        surse: DLRLC
    • 2.2. (Despre gesturi) Care arată lipsă de vioiciune, încetineală, lene.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: moale neprecizat un exemplu
      exemple
      • Un gest lăbărțat al mîinii, ca o făgăduială pentru viitor. ARDELEANU, D. 34.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi lăbărța
    surse: DEX '98 DEX '09