†JĂLI 👉 JELI.

JELI, ❍JĂLI (-lesc) I. vb. tr. A plînge pe un mort: îl jeliră ai săi, îl jeliră boierii, îl jeli și poporul, în cele de pe urmă trebuiră să-l îngroape (isp.); pr. ext.: jăleau pierderea limbii (negr.). II. vb. intr. și refl. 1 A se plînge, a se tîngui ¶ 2 A purta, a ținea doliul: muiarea... iaste datoare pentru cinstea bărbatului ei să jălească (prv.-mb.) [vsl. žaliti].

JELI, jelesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se plînge, a se văita. 2. Tranz. și intranz. A boci. ♦ Intranz. A manifesta durere (la moartea cuiva). 3. Tranz. (Înv.) A. regreta. ♦ A deplînge, a compătimi. – Slav (v. sl. žaliti).