O definiție pentru jurat (s.n.; jurământ)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jurat2 sn [At: PSALT. SCH. 218/11 / V: giu~ / Pl: (rar) ~uri / E: jura] (Înv) 1 Jurare (1). 2 (Ccr) Jurământ. 3-9 Jurare (3-9). 10 Implorare. 11 (Nob) Înjurare.

Intrare: jurat (s.n.; jurământ)
jurat (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jurat
  • juratul
  • juratu‑
plural
  • juraturi
  • juraturile
genitiv-dativ singular
  • jurat
  • juratului
plural
  • juraturi
  • juraturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)