jolteală sf [At: PAMFILE – LUPESCU, CR. 57 / V: jolde~, jughe~, julghe~, solde~,^[1] sulde~,^[2] șolde~, șorde~, șulde~, șurd~^[3] / Pl: ~eli / E: bg жалтило] (Bot; reg) 1 Plantă folosită pentru a vopsi ceva în galben Si: drobiță. 2 (Îf șold~) Plantă care crește înalt, având o floare albastră-roșietică.

jolteálă f., pl. elĭ. (rus. žöltilo, gălbeneală, d. žöltvĭ, galben; bg. želtilo. V. șoldină). Nord (rev. I. Crg. 3, 251). Drog (genista tinctoria). – În sud șoldeală. V. curcumă.

joldeală sf vz jolteală

jugheală sf vz jolteală

julgheală sf vz jolteală

șoldeală² sf vz jolteală

șordeală sf vz jolteală

șuldeală sf vz jolteală

șoldeálă, V. jolteală.

jolteală (jolteli), s. f. – Bucsău (Ginesta tinctoria). – Var. joldeală, șoldeală. Bg. žaltilo, žaltĕlo (Scriban, Conv. lit., 1911, 937; Conev 46; DAR), cu sensul de „colorant galben”.

jolteală s.f. (reg.) plantă folosită la țară pentru a vopsi în galben; gălbenare, dropiță, jugheală.

ju(l)gheală s.f. (reg.) V. jolteală.