joimăriță² sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: joimir + -iță] (Înv; iuz) Soție a joimirului (1).

șoimăriță sf vz joimăriță

joimăriță (desp. joi-) s. f., g.-d. art. joimăriței; pl. joimărițe

joimăriță s.f. 1 (la pl. joimărițe; mitol. pop.) drăgaice (v. drăgaică), iele, <înv. și pop.> iude (v. iudă), frumoase (v. frumos), măiestre (v. măiestru), mândrele (v. mândru), milostive (v. milostiv), multele (v. mult), puternice (v. puternic), rusalii (v. rusalie), sânziene (v. sânziană), șoimane (v. șoiman), vântoase (v. vântos), viteze (v. viteaz),<pop.; eufem.> dânsele (v. dânsul), <reg.> hale (v. hală), irodiece, milostivnice (v. milostivnic), miluite, nagode (v. nagodă), samovile, sfinte (v. sfânt), sfinte mari (v. sfânt), vâlve (v. vâlvă), vântoșele, vânturițe, zâne (v. zână), zâne măiestre (v. zână), domnițe (v. domniță), mărunte (v. mărunt). Joimărițele sunt zâne rele despre care se crede că sluțesc pe oameni. 2 (ornit.; reg.) v. Bufniță. Buhă (Bubo bubo).

joimăriță², joimărițe, s.f. (înv.) soția joimirului.