3 definiții pentru jintuitor (cârlig)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
jintuitor, ~oare [At: DA / V: jân~, jânchi~ sn, ~titor sn / Pl: ~i, ~oare / E: jintui + -tor] (Reg) 1-6 smf, a (Persoană) care jintuiește (1-3). 7 sf Unealtă de cioban folosită la jintuit1 (1). 8 sn Cârlig cu care se răscolește în foc.
jânchitor sn vz jintuitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jintitor sn vz jintuitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: jintuitor (cârlig)
jintuitor3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
jintitor substantiv neutru
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
jânchitor substantiv neutru
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
jintuitor, jintuitoaresubstantiv neutru
- 1. Cârlig cu care se răscolește în foc. MDA2
etimologie:
- jintui + -tor. MDA2