opțiuni
  • info

6 definiții pentru jimi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jimi vi [At: PSALT. HUR. 220/39 / V: (reg) jâmi / Pzi: ~mesc / E: nct] (Îrg) A mișuna.

jâmi v vz jimi

jimésc v. intr. (slav?) Dos. Ferb.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JIMI vb. v. agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mișui, mișuna, roi, viermui.

jimi vb. v. AGITA. COLCĂI. FOI. FORFOTI. FRĂMÎNTA. FURNICA. MIȘUI. MIȘUNA. ROI. VIERMUI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jimi (-mesc, -it), vb. – A fierbe, a mișuna. Origine necunoscută. Ar putea fi în legătură cu sl. žęti „a stoarce”, a cărui temă la prezent este žimą, cf. jintui, jintiță; sensul de „a fierbe” ar proveni în acest caz, de la procedeul ce constă în a stoarce grăsimea jumărilor în foc, cf. bg. žumerki, sb. žmire, rom. jumări; însă toate acestea par incerte. DAR se referă, desigur greșit, la alb. dhemëz „vierme”. Cf. jumuli. Der. jumet, s. f. (gloată), cu suf. -et; jumedie, s. f. (gloată), probabil în loc de jumet-ie (după DAR, prin încrucișare cu sumedenie); jumegai (var. jumigai, jimigai), s. n. (resturi, fărîmituri).

Intrare: jimi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jimi
  • jimire
  • jimit
  • jimitu‑
  • jimind
  • jimindu‑
 singular plural
  • jimește
  • jimiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jimesc
 (să)
  • jimesc
  • jimeam
  • jimii
  • jimisem
a II-a (tu)
  • jimești
 (să)
  • jimești
  • jimeai
  • jimiși
  • jimiseși
a III-a (el, ea)
  • jimește
 (să)
  • jimească
  • jimea
  • jimi
  • jimise
plural I (noi)
  • jimim
 (să)
  • jimim
  • jimeam
  • jimirăm
  • jimiserăm
  • jimisem
a II-a (voi)
  • jimiți
 (să)
  • jimiți
  • jimeați
  • jimirăți
  • jimiserăți
  • jimiseți
a III-a (ei, ele)
  • jimesc
 (să)
  • jimească
  • jimeau
  • jimiră
  • jimiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jâmi
  • jâmire
  • jâmit
  • jâmitu‑
  • jâmind
  • jâmindu‑
 singular plural
  • jâmește
  • jâmiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jâmesc
 (să)
  • jâmesc
  • jâmeam
  • jâmii
  • jâmisem
a II-a (tu)
  • jâmești
 (să)
  • jâmești
  • jâmeai
  • jâmiși
  • jâmiseși
a III-a (el, ea)
  • jâmește
 (să)
  • jâmească
  • jâmea
  • jâmi
  • jâmise
plural I (noi)
  • jâmim
 (să)
  • jâmim
  • jâmeam
  • jâmirăm
  • jâmiserăm
  • jâmisem
a II-a (voi)
  • jâmiți
 (să)
  • jâmiți
  • jâmeați
  • jâmirăți
  • jâmiserăți
  • jâmiseți
a III-a (ei, ele)
  • jâmesc
 (să)
  • jâmească
  • jâmeau
  • jâmiră
  • jâmiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jimi, jimescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.