jeu sn [At: KLOPȘTOCK, F. 326 / Pl: ~uri / E: fr jais] (Înv) Varietate de lignit negru și strălucitor din care se făceau mărgele sau alte garnituri pentru îmbrăcămintea de doliu.

jeu n. cărbune fosil și sticlă imitată de coloare neagră (= fr. jais).

jéŭ n., pl urĭ (fr. jais, d. lat. gagátes, vgr. gagátes, d. Gágai, un oraș în Licia, în Asia Mică). Lignit negru lucitor întrebuințat ca ornament (plăcĭ saŭ mărgele cu colțurĭ) la haĭnele femeieștĭ de doliŭ saŭ obișnuite. – Jeŭ natural se află în Francia, Germania, Spania ș.a.

jeu de timbres (cuv. fr.) v. joc de clopoței.

jeu-parti (cuv. fr. [jø parti], „joc în doi, dispută”), specie lirică medievală, un fel de întrecere poetic-muzicală, în care doi parteneri improvizează* alternativ, pe aceeași melodie, versuri care susțin teze opuse. În general, j. alternează 6 strofe, o strofă putând conține între 6 și 15 versuri, și se încheie cu 2 envois (dedicații) către arbitri, cântate pe melodia celei de a doua secțiuni a strofei. Termenul de j. sau parture era întrebuințat de poeții langue d’oil (la N de Loara); cei de langue d’oc (provensală) foloseau termenii tenso sau partimen. Se consideră că j. ar fi la originea „comediei cu cântecele” sau a vodevilului* din sec. 18. Se cunosc peste 180 de j., multe notate, peste 60 aparținând truverului* arlesian Jehan Bretel (m. 1272). Cele mai celebre, de Adam de la Halle: Jeu de la feuillée și Jeu de Robin et de Marion.

plein jeu (loc. fr.), tutti* caracteristic orgilor* franceze de tipul orchestrei*. P. are o consistență și calitate timbrală specială datorită faptului că sunetele acestui registru (II) sunt însoțite de un nr. (variabil de la un instr. la altul) de sunete care îi întăresc primele armonice* superioare (mai puțin terțele* și septimele*), ce apar numai o dată cu cuplarea suplimentară, dar neobligatorie, a registrului de mixtură (1). P. se bazează pe registrele cu caracter de „principal” („montre”, 8’, 16’, „prestant” 4’, „doublette” 2’) din orga principală la care se mai adaugă eventual registre linguale cu pavilionul* normal („trompeta” 8’ și 4’ sau 16’) din pedalier*. Pot fi folosite și alte registre de principale („bourdon” etc.). Câteodată termenului de p. i se atribuie unilateral doar sensul de mixtură. V. organo pleno.