ița¹ i [At: PAMFILIE, J. II, 357 / E: fo] 1-2 (Are) Cuvânt care imită sunetul produs (de vânt sau) de coasă în iarbă.

ița² i [At: PAMFILIE, J. II, 330 / V: iții / E: nct] (Mol) Cuvânt rostit în jocul „de-a v-ați ascunselea” de către copilul care s-a ascuns.

ița³ vi [At: DA ms / Pzi: ițez / E: ița¹] (Îvp) 1 A mișca cu neastâmpăr din picioare din cauza unei dureri mari. 2 A umbla fără o țintă precisă, deranjându-i pe cei din jur.

ița, vb. I (reg.) A bâțâi, a bănănăi, a mișca picioarele cu neastâmpăr, a umbla de colo până colo.