O definiție pentru izvorât (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izvorât1 sn [ At: PSALT. HUR., ap. DA ms / V: (îvr) ~rnit / Pl: (rar) ~uri / E: izvorî] 1-2 Izvorâre (1-2). 3 (Fig) Obârșie. 4-6 Izvorâre (4-6).

Intrare: izvorât (s.n.)
izvorât2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izvorât
  • izvorâtul
  • izvorâtu‑
plural
  • izvorâturi
  • izvorâturile
genitiv-dativ singular
  • izvorât
  • izvorâtului
plural
  • izvorâturi
  • izvorâturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)