3 definiții pentru izdare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
izdáŭ, a izdá v. tr. (vsl. iz-dati, a scoate, a denunța, a trăda; rus. izdátĭ, a promulga; bg. izdávam, trădez). Vest. A denunța: Fugĭ, izdate, blestemate! Nu izda, nu blestema! (Șez. 32, 111).
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
izda (-dez, -it), vb. – A se îmbolnăvi, a suferi de ceva. Sb. izdati „a elimina” (DAR; Graur, BL, VI, 152). În Olt. și Banat. – Der. izdat, s. n. (boală de stomac); izdat, s. m. (diavol); iujdă, s. f. (chin, suferință); iujdănit, adj. (blestemat).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
izda, izdez, vb. I (reg.) a face să se îmbolnăvească, a i se face rău, a-i veni cuiva rău.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: izdare
izdare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||