7 definiții pentru iuruși


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iuruși vi [At: ALECSANDRI, P. P. 210 / Pzi: ~șesc / E: iuruș] (Îvp) A da năvală.

IURUȘÍ, iurușesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A da năvală. Turcii-n casă iurușea. ALECSANDRI, P. P. 210.

IURUȘÍ, iurușesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A năvăli. – Din iuruș.

iurușì v. a da năvală: Turcii în casă iurușia POP.

ĭurușésc v. intr. (d. ĭuruș; sîrb. ĭurišati, ngr. gĭurustizo). Rar. Năvălesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IURUȘÍ vb. v. arunca, azvârli, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.

iuruși vb.v. ARUNCA. AZVÎRLI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.

Intrare: iuruși
verb (V402)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iuruși
  • iurușire
  • iurușit
  • iurușitu‑
  • iurușind
  • iurușindu‑
singular plural
  • iurușește
  • iurușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iurușesc
(să)
  • iurușesc
  • iurușeam
  • iurușii
  • iurușisem
a II-a (tu)
  • iurușești
(să)
  • iurușești
  • iurușeai
  • iurușiși
  • iurușiseși
a III-a (el, ea)
  • iurușește
(să)
  • iurușească
  • iurușea
  • iuruși
  • iurușise
plural I (noi)
  • iurușim
(să)
  • iurușim
  • iurușeam
  • iurușirăm
  • iurușiserăm
  • iurușisem
a II-a (voi)
  • iurușiți
(să)
  • iurușiți
  • iurușeați
  • iurușirăți
  • iurușiserăți
  • iurușiseți
a III-a (ei, ele)
  • iurușesc
(să)
  • iurușească
  • iurușeau
  • iuruși
  • iurușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iuruși

etimologie:

  • iuruș
    surse: DLRM