4 definiții pentru item (subst.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ITEM2, itemi, s. m. 1. Element al unui test care corespunde unui obiectiv bine definit. 2. (Lingv.) Unitate lexicală de bază; cuvânt. ♦ Unitate gramaticală de bază, categorie gramaticală. [Pl. și: (n.) itemuri și iteme] – Din engl. item.

item2 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: nct] (Lin) 1 Unitate lexicală de bază Si: cuvânt. 2 Unitate gramaticală de bază Si: categorie gramaticală. 3 În gramatica transformațională, unitate lingvistică minimală Si: morfem. 4 Unitate lingvistică de bază, asupra căreia se efectuează modificări în formarea enunțurilor.

ITÉM2 s. n. 1. Temă, element constitutiv al unui test, chestionar etc. cu o notă specifică în cadrul unei probleme, referindu-se la un fragment strict determinat și unic al acesteia. 2. Termen de apreciere în problemele analitice. 3. Termen al unei descrieri analitice destinat a fi luat în considerare într-un proces mecanizat. 4. (Psih.) Situație particulară care produce din partea subiectului două sau mai multe comportamente posibile. (cf. engl., fr. item)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

itém2 s. m. / s. n., pl. itémi / itémuri / itéme

Intrare: item (subst.)
item2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • item
  • itemul
  • itemu‑
plural
  • itemi
  • itemii
genitiv-dativ singular
  • item
  • itemului
plural
  • itemi
  • itemilor
vocativ singular
plural
item3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • item
  • itemul
  • itemu‑
plural
  • itemuri
  • itemurile
genitiv-dativ singular
  • item
  • itemului
plural
  • itemuri
  • itemurilor
vocativ singular
plural
item4 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • item
  • itemul
  • itemu‑
plural
  • iteme
  • itemele
genitiv-dativ singular
  • item
  • itemului
plural
  • iteme
  • itemelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

item (subst.)

  • 1. Element al unui test care corespunde unui obiectiv bine definit.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 2. lingvistică Unitate lexicală de bază.
    surse: DEX '09 sinonime: cuvânt
    • 2.1. Unitate gramaticală de bază, categorie gramaticală.
      surse: DEX '09
  • 3. Termen de apreciere în problemele analitice.
    surse: MDN '00
  • 4. Termen al unei descrieri analitice destinat a fi luat în considerare într-un proces mecanizat.
    surse: MDN '00
  • 5. psihologie Situație particulară care produce din partea subiectului două sau mai multe comportamente posibile.
    surse: MDN '00

etimologie: