2 definiții pentru italofon (persoană))
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ITALOFON, -Ă adj., s. m. f. (vorbitor) de limbă italiană. (< ital/ian/ + -fon2)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
italofon s. m., adj. m., pl. italofoni; f. sg. italofonă, pl. italofone
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: italofon (persoană))
italofon1 (s.m.) substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
italofon, italofonisubstantiv masculin italofonă, italofonesubstantiv feminin italofon, italofonăadjectiv
- 1. (Vorbitor) de limbă italiană. MDN '00
etimologie:
- italian + -fon MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.