ISTROROMÂN, -Ă, istroromâni, -e, s. m., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român care trăiește în peninsula Istria și în insula Krk. 2. Adj. Care aparține istroromânilor (1), privitor la istroromâni. ♦ Dialect al limbii române vorbit de istroromâni (1). – Istria (n. pr.) + român.

ISTROROMÂN, -Ă, istroromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de limbă română ce trăiește în peninsula Istria. 2. Adj. Care aparține istroromânilor (1), privitor la istroromâni. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul istroromân. – Istria (n. pr.) + român.

ISTROROMÎN, -Ă, istroromîni, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația romînească trăind în peninsula Istria din nord-vestul Peninsulei Balcanice și vorbind un dialect al limbii noastre. ♦ (Adjectival) Care aparține populației din Istria.

ISTROROMÂN² ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația românească din peninsula Istria. /Istria n. pr. + român

ISTROROMÂN, -Ă (< n. pr. Istria + român) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o ramură a poporului român și care vorbește dialectul istroromân. I. au emigrat prin sec. 10-11 spre V Pen. Balcanice, stabilindu-se în Pen. Istria la Monte Maggiore și în Ins. Veglia (azi Krk). 2. Adj. Care aparține istroromânilor (1), privitor la istroromâni. ♦ (Substantivat, f.) Dialect al limbii române, vorbit de istroromâni.