2 definiții pentru istețire
Explicative DEX
ISTEȚI, istețesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A deveni isteț. – Din isteț.
Ortografice DOOM
isteți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istețesc, imperf. 3 sg. istețea; conj. prez. 3 sg. și pl. istețească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: istețire
istețire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
isteți, istețescverb
- 1. A deveni isteț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cînd năravuri rele găsesc spre înfruntare, Îndată te faci alta, te istețești la minte, Din pană versul curge mai iute, mai ușor. NEGRUZZI, S. II 218. DLRLC
-
etimologie:
- isteț DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.