3 definiții pentru isprăvnicire
Explicative DEX
ISPRĂVNICI, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din ispravnic.
Ortografice DOOM
isprăvnici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicesc, imperf. 3 sg. isprăvnicea; conj. prez. 3 sg. și pl. isprăvnicească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ISPRĂVNICI vb. v. administra, autoriza, cârmui, conduce, delega, gospodări, împuternici, învesti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: isprăvnicire
isprăvnicire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
isprăvnici, isprăvnicescverb
- 1. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. A face sau a deveni ispravnic. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- ispravnic DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.