5 definiții pentru ispas (fin.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ispas1 sn vz ispașă

ISPÁS,2, ispasuri, s. n. (Învechit) Ispașă. Cu mari cu mici alergară Să se plîngă fiecare, Spuind păsul său ce-l are, Cerînd dreptăți a le face Și-ntre dînșii să-i împace De pagube, de ispasuri, De pierderi și de pripasuri. PANN, P. V. III 45.

ISPÁS2, ispasuri, s. n. (Înv.) Ispașă. – Pol. ispasz.

ispas n. V. ispașă: judeca, ispas făcând PANN.

ispás n., pl. urĭ (vsl. *is-pasŭ, d. is-pasti [-pašon] și ispasati, a paște tot, a te sătura, și [*fig.] a termina, a expia; pol. ispas, ispasz, spas, pagubă cauzată de vite. V. po-pas, pașă 2, spăsesc). Sărbătoarea înălțăriĭ luĭ Hristos. Vechĭ. Despăgubire, ispașă.

Intrare: ispas (fin.)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ispas
  • ispasul
  • ispasu‑
plural
  • ispasuri
  • ispasurile
genitiv-dativ singular
  • ispas
  • ispasului
plural
  • ispasuri
  • ispasurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ispas (fin.)

  • surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Cu mari cu mici alergară Să se plîngă fiecare, Spuind păsul său ce-l are, Cerînd dreptăți a le face Și-ntre dînșii să-i împace De pagube, de ispasuri, De pierderi și de pripasuri. PANN, P. V. III 45.
      surse: DLRLC

etimologie: