2 definiții pentru is (subst.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

is, V. ison.

íson n., pl. urĭ și e (ngr. íson, parte egală, d. vgr. isos, egal). Acompaniament muzical cu vocea, maĭ ales la strană (cîntînd notele joase). A ține cuĭva isonu, a-l acompania cu vocea, (fig.) a-l secunda, a-l urma, a-ĭ ține hangu. – Se zicea și ís, pl. isurĭ.

Intrare: is (subst.)
is (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • is
  • isul
  • isu‑
plural
  • isuri
  • isurile
genitiv-dativ singular
  • is
  • isului
plural
  • isuri
  • isurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)